15. Unbelievable.

Vreau sa va spun, ca trebuie sa fiti putin tari la capitolul aSta. Este cam.. gretos. Abia, abia l-am scris. Sper sa va placa :”>
O sa aflati, ceva despre personajul nou, numele:D.
>:D<:*
____

Chapter Fifteen.

Bella POV.

Inca m-ai strangeam crengute si tot felul de lucruri din parul salvatoarei mele, cand masina lui Carlisle a oprit pe alee. Am alergat la usa si am deschis-o larg, el statea acolo inca cu paltonul pe el si geanta lui neagra in mana.

“Unde e?” a spus el calm.

“Pe canapé” am spus, dand din mana spre living si inchizand usa in spatele lui. S-a pus jos langa capul ei, si a inceput sa-I dea bandajele la o parte de pe maini, in timp ce eu stateam la celalalt capat si imi muscam buzele nervoasa. Ochii mi s-au deschis larg la ranile de sub bandaje. Rani adanci si lungi, multe semen de gheare si inca ceva ce puteam sa jur ca erau muscaturi de animale.

Din fericire niciuna dintre ele nu era infectata, dar pt a fii sigur Carlisle le-a curat cu antiseptice. Am mentionat si faptul ca avea aschii pe gambe si, se pare ca schiopata, cu piciorul stang. El a tras de piciorul drept si a m-ai descoperit alte rani.

Bandajele ii acopereau tot de la bazin in jos, bandajele nefiind altceva decat niste carpe, Carlisle I le-a scos si eu a trebuit sa-mi retin un oftat la viziunea nu prea incantatoare. Pielea ei avea nuante puternice de mov si rosu, venele erau raspandite peste rana. In centrul prejudiciului bolnavicios, erau si rani mai mici, care se pare ca erau inchise prin cusaturi. Vene erau raspandite din acest punct, sange si puroi curgeau din locul foarte infectat.

“Carlisle, ce e aia?” am intrebat eu, ingrozita. Vazand privirea de pe fata lui, puteam spune ca si el era in stare de soc.

“Nu sunt sigur, dar este foarte infectata” a scos o seringa “ o sa-I dau o serie de antibiotice, dar imi e frica ca va trebui sa il amputez daca se inrautateste” el a bagat acul intr-o vena din umarul ei.

“Ce a cauzat asta?” inca imi reveneam din soc, ea mergea cu ala?

“Arata ca o rana de la un glont, dar..”

Ssssss

Amandoi ne-am uitat de unde provenea sunetul, manifestandu-ne socul prin ochii larg deschis si ‘O’ ce erau formati de buzele noastre. Sasaitul venea de la.. ea, mai exact de la bratul ei. Locul in care Carlisle i-a injectat antibioticul devenea mai curat, ranile sasaiau si din ele ieseau aburi, fum, sau ce naibii iesea din ea, loviturile disparand usor, ranile adanci inchizandu-se singure. Lasand in urma nimic, nici un semn nici o cicatrice in locul lor.

“Ce?” foarte intelligent, Bella, bravo.

Dupa ce majoritatea ranilor si loviturilor au fost vindecate,  in camera s-a asternut din nou linistea. De la mana pana la umarul ei, era complet vindecata.

“Ce?” am intrebat din nou “este vreun medicament miraculos, Carlisle?” era si el la fel de uimit ca si mine.

“Nu, doar antibiotice normale” daca pana acum nu eram convinsa daca era sau nu om, acum clar eram sigura ca este altceva. Aceiasi idée se pare ca-l framanta si pe Carlisle, dupa care si-a scos mai multe tuburi si seringi. I-a m-ai injectat una in mana, gat, stomac si celalalt picior.

Am urmarit uluiti cum sasaitul a luat sfarsit lasand-o complet vindecata. Deja arata mult mai bine si mai sanatoasa; pielea ei si-a m-ai revenit. Atentia lui Carlisle a fost captata de piciorul ei. In primul rand, i-a scos firele cusute neindemanatic, apoi a introdus acul chiar in rana si i-a dat ultimul antibiotic.

Reactia a fost putin diferita, pot spune. Odata ce acul a fost scos, ochii ei I s-au deschis larg si a suierat de durere. Sasaitul provocat la aceasta rana a fost mult mai tare si arata chiar mai dureros, decat celelalte.

Pot spune, ca eram bucuroasa ca aveam o patura pe canapé.

Puroiul si sangele care au iesit de la rana glontului s-a scurs pe patura; lichidul negricios, de la celelalte rani era deasemenea intins pe patura. Venele erau extinse si negre, vanataile devenind, stralucitoare sa spunem de la transpiratie. Parea atat de dureros, dar ea a stat acolo, la locul ei cu pumnii inclestati si o grimasa de durere fiind prezenta pe chipul ei.  Niciun sunet nu a mai iesit de la ea.

Dupa inca 20 si ceva de secunde, in care durerea a fost sfasietoare, rana s-a oprit din sangerat si puroiul ramas si alte lichide suspicioase au fost expulzate din rana. Venele si-au revenit, vanataile s-au schimbat de la negre, la move, la albastre, la rosi, la verzi, la galbene, dupa care la culoare noarmala a pielii sale. Ultima, si cea din urma rana a sasait si s-a inchis, tesutul unindu-se si inchizandu-se singur.

Intregul calvar a fost brutal si scarbos, dar nu era un lucru la care sa te uiti de departe. Cand sasaitul s-a terminat, fata si mainile sale s-au relaxat, si a scos un oftat usurat. Eram fericita ca a trecut peste.

Si-a inspectat piciorul, degetele sale proband usor tesutul vindecat. O cuta usoara a aparut pe fata, in timp ce lichidul negricios i-a atins mana.

“Ce dracu e chestia asta?” am murmurat cam tare, din greseala, ea s-a uitat la mine pt prima oara “Oh, imi pare rau.. nu am vrut sa o spun cu voce tare” ea a clipit si s-a intors la inspectatul ranilor vindecate. Mi-am simtit obrajii rosii.

“Este un drog care a fost folosit pt a ma slabi, dar orice a-ti facut se pare ca l-ati eliminat pe tot” a spus ea calma, uitandu-se din nou la mine “Vampirul ala, te-a atins?” m-a intrebat ea.

“Oh nu, nu.. um multumesc inca o data pt aia, dar daca nu te deranjeaza.. de ce m-ai salvat. Nu ca nu iti apreciez gestul” am adaugat repede. Ea s-a gandit putin la intrebare, uitandu-se prin camera cat timp s-a gandit.

“Sincer, nu stiu, ceva m-a facut sa te protejez”  ochii ei ros-movi s-au intors la mine, privindu-ma cu o sclipire ciudata in ochi.

“Asta se intampla cam des” Carlisle a chicotit, ridicandu-se gratios, facandu-ma pe mine verde de invidie. Ochii ei m-au parasit si l-a observat si pe Carlisle.

“Presupun, ca tu esti cel care m-a vindecat?”a intrebat ea

“Da, eu sunt Dr. Cullen, stii cumva de ce antibioticele au actionat asa?”

Am ras mental, mereu doctorul.

“Ma tem ca nu Dr Cullen”el a dat din cap intelegator, era politicos, dar cunsocandu-l pe Carlisle sigur avea o multime de intrabari pt ea.

“De unde ai avut atatea rani?” ochii ei s-au facut mici si s-a dat m-ai inapoi pe canapea. Am vazut durerea si neincrederea in ochii ei pt o secunda, dar nu mai erau acolo dupa o clipire.

“E o poveste lunga, si una personala” vocea ei a devenit o soapta la ultimele cuvinte. Vorbind de momente ciudate..

“Umm, Carlisle cred ca ar trebui sa-l suni pe Seth si sa-I spui despre vampir”  el a dat din cap, uitandu-se la mine cu recunostinta dupa care a plecat “vrei, um, sa faci un dus? Nu te supara.. dar, esti murdara” ea si-a arcuit sprancenele la mine, unul dintre colturile gurii I s-a ridicat, curand formand un zambet, mic.

“Este bine venit” i-am facut semn sa ma urmeze pe scari; m-a urmat in liniste. In timp ce urca a observant toate detaliile casei, am vazut ca acorda o atentie mai deosebita geamurilor si usilor, dar m-am prefacut ca nu observ.

Nu ma asteptam sa aiba incredere in mine asa de repede, dupa toate astea se pare ca I s-a intamplat ceva foarte grav. L-am auzit pe Carlisle vorbind la telefon, a lasat-o la o parte pe.. cum o cheama.

Am luat un prosop din dulap si I l-am dat, cand am ajuns in baie.

“O sa-ti las niste haine afara; cred ca o sa gasesc ceva care sa-ti vina. In sertarul asta este sapunul, peria de par, si ce mai ai nevoie” am deschis sertarul de sub chiuveta unde erau necesarele de dupa baie.

In timp ce ieseam pe usa mi-am adus aminte ceva “Apropo, sunt Bella”i-am zambit prieteneste.

“Sunt Nikita, imi pare bine de cunostinta Bella” ea mi-a returnat zambetul, dar mult mai mic. Era ca si cum a uitat sa zambeasca, sau poate ca nu a mai avut motive. M-am tot gandit la tot ce s-a intamplat azi, in timp ce am inchis usa si am mers sa caut haine pt Nikita.

In timp ce cautam prin dulap, ma intrebam de unde a venit, de unde erau toate ranile alea grave si cel mai mult, ce este.

Sper sa am o sansa sa aflu.